iunie ... sfarsit si inceput...inceput si sfarsit...sau poate inceputul sfarsitului.

iunie...a fost mereu pentru mine o luna intre doua lumi. In iunie am traversat mereu cele mai ciudate trairi, de la bucurie intensa la tristete morbida. De la un iunie racoros in dumbrava gradinitei la un iunie bolnav si bacovian.

iunie cel de azi e la fel ca cel de anul trecut...la fel de gol, de sufocant, de arzator ... si nimic nu poate linisti ardoarea.

as vrea sa ma pot urca in avionul de aur al copilariei mele, sa ma intorc in lumea dulciurilor mamei, a zilelor lungi de vara cu miros de flori de tei si sanziene, cand hoinaream cu mama dupa flori si buburuze si nu stiam ca timpul imi este dusman. Mi-e dor de serile cu mama, cand radeam in hohote impreuna si uitam de somn.

Imi amintesc si acum ziua in care am plecat de acasa, acum aproape 6 ani...nu o sa uit niciodata privirea mamei, atat de puternica, desi stiu ca a plans in prima clipa in care a fost singura...si eu am plans. Si port in suflet de atunci greutatea fiecarei despartiri care a urmat...insa ultima e cel mai greu de purtat.

avionul de aur - alexandrina